Dan Șucu, proprietarul cluburilor Rapid și Genoa, a semnat pe 16 august 1984 un angajament de colaborare cu Securitatea și a furnizat cel puțin 58 de note informative între iunie 1986 și decembrie 1987, potrivit documentelor din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Activitatea sa de informator s-a desfășurat sub numele conspirativ „Mircea Crișan".

Dosarul personal, aflat la CNSAS sub numărul R 303384, cuprinde două volume cu 62 de file care acoperă perioada iunie 1984, noiembrie 1989. Documentele includ note informative, rapoarte, analize, corespondențe și fișe personale privind activitatea lui Șucu ca informator, conform datelor puse la dispoziție de CNSAS și analizate de Gazeta Sporturilor.

Contactat de Gazeta Sporturilor pentru un punct de vedere, Dan Șucu a refuzat să comenteze. Într-un rezumat transmis de CNSAS în 2015, instituția nu l-a declarat colaborator în sensul legii, dar a confirmat existența dosarului și a angajamentului semnat în 1984.

„Subsemnatul Șucu Dan, fiul lui Bucur și Maria, născut la 25.04.1963 în București, ghid colaborator extern la ONT Carpați, conștient de faptul că apărarea patriei constituie o îndatorire patriotică pentru fiecare cetățean, mă angajez să sprijin organele de securitate prin informarea lor cu toate datele și informațiile pe care le voi constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini sau al discuțiilor pe care le voi purta cu aceștia ori aflate de la alte persoane", se arată în textul angajamentului semnat pe 16 august 1984, potrivit dosarului CNSAS.

La momentul recrutării, Șucu avea 21 de ani, era student în anul III la Facultatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini din Politehnica București și lucra ca ghid colaborator extern la Oficiul Național de Turism Carpați. Recrutarea a avut loc într-un context politic marcat de dictatura lui Nicolae Ceaușescu și de austeritate severă la nivel național.

În vara anului 1984, România se confrunta cu raționalizarea alimentelor de bază, pene frecvente de curent, restricții la benzină și o televiziune care transmitea doar câteva ore pe zi, în principal emisiuni despre „conducătorul iubit". Securitatea continua să recruteze informatori din rândul tinerilor cu acces la cetățeni străini, iar Șucu a fost identificat ca o resursă utilă prin poziția sa de ghid ONT.

Dosarul arată că Dan Șucu a acceptat colaborarea fără rezerve, semnând angajamentul în sediul instituției din București. În document se precizează că „mă angajez să nu divulg nimănui legătura cu organele de Securitate", iar întreaga activitate urma să se desfășoare sub identitatea conspirativă „Mircea Crișan".

Recrutarea avea ca scop obținerea de informații operative din anturajul profesional al lui Șucu: turiști străini, reprezentanți de firme turistice, ziariști invitați prin Ministerul Turismului, colegi ONT și orice altă persoană de interes pentru Securitate. Potrivit fișelor de recrutare, Securitatea a urmărit să exploateze contactele lui Șucu cu cetățeni străini, într-o perioadă în care orice interacțiune cu exteriorul era considerată potențial suspectă de regimul comunist.

Cele 58 de note informative livrate între iunie 1986 și decembrie 1987 vizau atât comportamentul și discuțiile turiștilor străini, cât și activitatea colegilor sau a altor persoane care puteau prezenta interes pentru Securitate. Dosarul conține, pe lângă notele informative, rapoarte de evaluare, corespondențe interne și analize ale ofițerilor care au gestionat colaborarea cu „Mircea Crișan".

Portretul realizat de Securitate asupra lui Dan Șucu este lipsit de elogii: „Timid, greoi în gândire, bâlbâit. Un mediocru necesar!". Caracterizarea apare în fișele de evaluare întocmite de ofițerii Securității în perioada colaborării.

De ce nu poate AI-ul să râdă românește: umor, haz de necaz și limitele inteligenței artificiale

Datoria publică a României în valută străină atinge 53%, expunând riscuri majore

Activitatea lui Șucu ca informator a fost monitorizată constant de ofițerii de legătură. Dosarul consemnează verificări periodice privind calitatea și utilitatea informațiilor furnizate, precum și episoade în care Securitatea a evaluat riscul de deconspirare a sursei. Un episod menționat în dosar îl plasează pe Șucu într-o situație de „ofsaid" la Poiana Brașov, fără ca detaliile să fie expuse în rezumatul public.

În angajamentul semnat, Dan Șucu își asuma explicit obligația de a transmite Securității toate datele și informațiile pe care le-ar fi putut obține în timpul activității sale de ghid, fie din discuțiile cu turiștii străini, fie din interacțiunile cu alți colaboratori ONT sau persoane din anturajul acestora. De asemenea, se angaja să respecte indicațiile primite și să păstreze confidențialitatea legăturii cu Securitatea.

Activitatea de informator a lui Șucu a fost legată direct de poziția sa de ghid ONT, într-o perioadă în care Oficiul Național de Turism gestiona aproape exclusiv vizitele organizate ale turiștilor străini în România. Securitatea considera această categorie profesională drept una dintre cele mai importante surse de informații despre contactele cu exteriorul, iar recrutarea de ghizi ONT era o practică obișnuită pentru serviciile secrete comuniste.

Dosarul de rețea R303384 arată că recrutarea lui Dan Șucu a fost pregătită printr-o serie de verificări prealabile, inclusiv evaluări privind loialitatea față de regim și capacitatea de a furniza informații relevante. Înainte de semnarea angajamentului, Securitatea a întocmit un profil detaliat, în care Șucu era descris ca fiind „timid" și „greoi în gândire", dar considerat „un mediocru necesar" pentru obiectivele operative ale serviciului.

În perioada colaborării, Dan Șucu trebuia să raporteze orice activitate care ar fi putut prezenta interes pentru Securitate, fie că era vorba despre atitudinea turiștilor străini, discuții despre regimul politic, încercări de contact cu cetățeni români sau opinii exprimate de colegii ONT. Securitatea urmărea să obțină informații despre orice potențială amenințare la adresa regimului sau despre tentative de propagandă occidentală în rândul populației.

Fiecare notă era analizată de ofițerii de legătură, care decideau dacă informațiile erau relevante pentru obiectivele operative ale Securității. În dosar apar și mențiuni privind sumele pretinse de Șucu unor delegați străini care conduceau grupuri de turiști, însă detaliile exacte nu sunt publicate în rezumatul pus la dispoziție de CNSAS.

Deși CNSAS nu l-a declarat oficial colaborator în sensul legii, existența angajamentului semnat și a notelor informative plasate sub semnătura „Mircea Crișan" confirmă implicarea lui Dan Șucu în activitatea de informare a Securității, cel puțin pe perioada 1984-1989. Dosarul personal, structurat în două volume și 62 de file, rămâne în arhiva instituției și poate fi consultat de cei interesați în baza prevederilor legale privind accesul la documente de interes public.

CNSAS a transmis, în 2015, un rezumat privind dosarul lui Dan Șucu, confirmând existența angajamentului și a notelor informative, dar fără a-l declara colaborator în sensul legii. Instituția a precizat că, potrivit cadrului legal, calitatea de colaborator este stabilită după criterii stricte, iar dosarul lui Șucu nu a îndeplinit aceste condiții la momentul evaluării.

Dosarul CNSAS al lui Dan Șucu oferă o imagine detaliată asupra mecanismelor de recrutare și exploatare a informatorilor de către Securitate în ultimii ani ai regimului comunist. Recrutarea tinerilor cu acces la cetățeni străini, în special a ghizilor ONT, era o practică sistematică menită să asigure controlul asupra fluxului de informații între România și exterior.

Dosarul complet al lui Dan Șucu, care cuprinde 62 de file și acoperă perioada iunie 1984 - noiembrie 1989, rămâne disponibil pentru consultare la CNSAS sub numărul R 303384, oferind o înregistrare detaliată a activității sale ca informator sub pseudonimul 'Mircea Crișan' pe parcursul a peste trei ani.