În Turda, județul Cluj, s-a petrecut ceva ce merită consemnat cu toată seriozitatea pe care o poate aduna un observator al vieții publice românești: trei consilieri locali — Adrian Nap, Simona Irimie și Marius Budugan — au descoperit că vocația de slujitor al cetățeanului nu cunoaște limite geografice, instituționale sau, mai ales, etice. Ei servesc, simultan, în Consiliul Local al Turzii și în Consiliul de Administrație al Spitalului Municipal Turda. Două funcții, un singur om, zero probleme — cel puțin în propria lor evaluare.

USR Turda, filiala locală a Uniunii Salvați România, a avut nesăbuința de a observa că această dublă prezență ar putea reprezenta un conflict de interese. Acuzația lor este simplă, aproape plictisitor de simplă: un consilier local care votează bugetul municipal nu ar trebui să fie, în același timp, administrator al unei instituții care primește bani din acel buget. Logica este atât de liniară, încât aproape că jignește inteligența unui om politic cu experiență.

Legea română, în înțelepciunea ei acumulată prin decenii de tranziție democratică, a anticipat tocmai astfel de situații. Legea nr. 161/2003 privind transparența exercitării funcțiilor publice și prevenirea corupției definește cu claritate ce înseamnă conflict de interese pentru un ales local. Ordonanța de urgență nr. 57/2019, cunoscută și ca Codul Administrativ, vine să completeze tabloul, reglementând incompatibilitățile și conflictele de interese ale consilierilor locali. Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate stabilește, la rândul ei, structura și responsabilitățile consiliilor de administrație ale spitalelor. Trei legi. O situație. Niciun semn că cineva le-a citit pe toate trei în același timp.

Frumusețea acestei povești stă în arhitectura ei instituțională. Un consilier local participă la ședințele Consiliului Local unde se aprobă alocările bugetare pentru spital. Același consilier se deplasează apoi, cu același costum și aceeași servietă, la ședințele Consiliului de Administrație al spitalului, unde supraveghează cum sunt cheltuiți exact acei bani. Este o eficiență circulară demnă de admiraț — omul controlează și sursa, și destinația. Un sistem închis, perfect etanș față de orice influență externă, inclusiv față de principiile bunei guvernări.

Nap, Irimie și Budugan nu sunt, desigur, primii români care descoperă avantajele acestei geometrii administrative. România are o tradiție bogată în ceea ce privește cumulul de funcții, iar fiecare generație de aleși locali a adăugat câte o nuanță la această artă. Noutatea, dacă există una, este că USR Turda a decis să transforme observația într-o acuzație formală, perturbând astfel echilibrul tacit care funcționase, se pare, fără incidente declarate.

Consilier AUR demisionează preventiv din administrația spitalului, acuză USR de obsesie politică

Ajutor umanitar pentru familiile afectate de incendiu pe strada Margaretelor din Turda

Agenția Națională de Integritate — ANI, instituția autonomă specializată în verificarea averilor, conflictelor de interese și incompatibilităților funcționarilor publici — este, teoretic, arbitrul acestor situații. ANI are competența legală să investigheze, să constate și să sesizeze instanțele competente atunci când un ales local se află în conflict de interese. Procedura există. Instrumentele există. Rămâne de văzut dacă și voința de a le folosi există în același registru temporal cu mandatele în discuție.

Ceea ce face cazul din Turda interesant dincolo de detaliile sale locale este tocmai banalitatea lui. Nu vorbim de scheme elaborate, de offshore-uri sau de contracte fictive. Vorbim de trei oameni care au acceptat două funcții publice ce se suprapun instituțional și financiar, probabil convinși că dedicarea lor față de comunitate justifică orice aranjament organizational. Poate chiar credeau că a fi în mai multe locuri deodată înseamnă a munci mai mult pentru cetățeni. O interpretare generoasă, care ar fi mișcătoare dacă nu ar fi și ilegală.

Legea interzice această suprapunere tocmai pentru că buna intenție nu este un substitut pentru separarea funcțiilor. Un consilier care aprobă bugete și un administrator care le gestionează nu pot fi aceeași persoană nu pentru că acea persoană ar fi neapărat coruptă, ci pentru că structura creează o imposibilitate de control reciproc. Cine supraveghează pe cine când supraveghetorul și supravegheatul împart același scaun? Întrebarea nu este retorică — ea are un răspuns juridic precis, consemnat în cele trei legi menționate mai sus.

USR Turda a ales să ridice această întrebare în spațiul public, asumându-și rolul de observator incomod al vieții politice locale. Este un rol ingrat, mai ales într-un oraș unde relațiile dintre instituții tind să fie mai degrabă cordiale decât adversariale. Să arăți cu degetul spre colegi de consiliu nu aduce popularitate, nu construiește alianțe și nu facilitează voturile pentru proiectele viitoare. Aduce, în schimb, exact tipul de disconfort pe care democrația locală îl necesită periodic pentru a nu adormi complet. Totuși, in acelasi timp, aceeași useriști nu sunt la fel de elocvenți cu propriul președinte de partid, care și-a cumpărat anul trecut un bolid aproape nou din surse incerte. Ipocrizia, bat-o vina!

Nap, Irimie și Budugan au acum ocazia să demonstreze că situația lor este conformă cu legea sau, dacă nu este, să o corecteze. ANI are ocazia să arate că instituțiile de integritate funcționează și în cazurile mărunte, nu doar în cele care ajung pe primele pagini ale ziarelor naționale. Cetățenii Turzii au ocazia să observe cum funcționează, în practică, mecanismele de control democratic la nivel local. Toată lumea câștigă ceva dintr-un conflict de interese bine gestionat — inclusiv, paradoxal, cei acuzați, dacă aleg transparența în locul tăcerii administrative.

Cât despre principiul în sine — că un om nu poate servi simultan două stăpâni cu interese care se intersectează — el rămâne valabil indiferent de județul în care locuiești, de partidul din care faci parte și de numărul de mandate pe care le-ai acumulat. Este un principiu atât de vechi, încât apare și în texte cu mult anterioare Legii 161/2003. Faptul că trebuie reamintit periodic, în Turda ca și în alte orașe, spune ceva despre memoria scurtă a administrației publice românești — și despre utilitatea celor care aleg să o lungească.