Să-i dăm cezarului ce-i al cezarului

Peste 111 milioane de lei prin PNRR, într-un oraș cu 43.000 de suflete. Grotesc de mulți bani pentru un municipiu mic.

Cristian Matei, primarul Turzii, a făcut recent, într-un interviu pentru Gazeta de Cluj, bilanțul acestor investiții. Cifrele nu se contestă ușor. Peste 450 de milioane de euro atrase între 2016 și 2026. O medie de peste 10.000 de euro pe cap de locuitor - de aproape zece ori media urbană a țării. Oradea, model național, se oprește la 4.500 – 5.500 de euro. Cluj-Napoca, cu bugetul lui uriaș, nu trece de 3.500. Florești, deși are cu 20.000 de locuitori mai mult decât Turda, a atras 33 de milioane de lei prin PNRR, fără MuTRA, care e o excepție națională, nu o regulă locală.

Turda nu ar fi acoperit asemenea investiții nici în zece ani din buget propriu. Și n-a făcut-o din noroc. Până în 2016, sub Tudor Ștefănie, orașul a fost exemplul manualului de provincie adormită: în afară de catastrofa grădinii zoologice și de cârpelile dinaintea alegerilor, nimic. Fondurile post-aderare de după 2007 au trecut pe lângă el. Schimbarea a venit când o administrație a făcut din atragerea de fonduri o prioritate explicită, cu echipe dedicate și consultanță externă. Asta e diferența față de zeci de orașe la fel de mari și la fel de sărace. Să-i dăm, așadar, cezarului ce-i al cezarului.

Dar cifra care sună atât de bine ascunde o capcană, și e cinstit s-o spunem.

O parte din record e matematică, nu merit. „Efectul de scară” e simplu: o flotă de autobuze electrice sau o rețea nouă de apă-canal costă zeci de milioane indiferent dacă orașul are 40.000 sau 150.000 de locuitori. Împarți o sumă mare la o populație mică și obții un lider. Turda a accesat proiecte de anvergura unui municipiu mare și le-a raportat la 43.000 de oameni - de aici saltul peste Cluj sau București la acest indicator. E corect matematic. Nu înseamnă că viața de zi cu zi din Turda a sărit peste cea din Cluj.

Deputatul Rigman, campion absolut la ridicat mâna și morală pe Facebook

Primarul din Turda promovează un Aquapark de 56 de milioane de euro în cadrul reînnoirii urbane

Aici e adevărata poveste, și e una de decalaj. Banii europeni pot anvelopa un spital, pot cumpăra autobuze, pot moderniza o primărie. Nu pot dicta piața muncii. Turda are astăzi o infrastructură publică mult peste media țării și o economie privată rămasă în urmă: puține firme cu valoare adăugată mare, salarii sub cele din Cluj, tineri care fac naveta sau pleacă de tot. Orașul s-a modernizat; comunitatea și veniturile au rămas, ca dinamică, într-un municipiu de provincie. Pe hârtie, o „metropolă” verde și digitalizată. În buzunar, altă poveste.

Piața imobiliară nu minte niciodată. Un apartament în Turda costă în jur de 1.000 de euro pe metru pătrat. Unul în Florești , o comună fără spital municipal reabilitat, cu trafic sufocant și fără parcuri mari, trece de 1.600. Cu aproape 60% mai mult, într-o localitate cu infrastructură publică vizibil inferioară. Explicația e brutal de simplă: Floreștiul e lipit de joburile din Cluj, iar Turda, la 30 de kilometri și fără tren metropolitan rapid, nu e. Oamenii plătesc pentru salariu, nu pentru asfalt nou.

De aici și logica următorului pariu al administrației. Aquapark-ul, o investiție de peste 32 de milioane de euro pregătită pentru finanțare regională, nu e un moft, ci o încercare de a sparge exact această anomalie. Salina aduce sute de mii de turiști, dar de tranzit: coboară două ore, cumpără un magnet, pleacă spre Cluj. Un aquapark funcțional tot anul îi ține peste noapte, forțează apariția hotelurilor și a restaurantelor private, și pentru prima dată, ar putea inversa fluxul dinspre metropolă spre orașul-satelit. Dacă reușește, e scânteia care deblochează economia locală. Dacă nu, rămâne încă un obiect frumos într-un oraș care exportă tineri.

Și atunci de ce nu se traduce toată această performanță în capital politic? Răspunsul nu e greu. Cristian Matei crede că, dacă faci lucrurile, lucrurile vorbesc de la sine. Eu nu cred că e suficient. Un primar care mută 450 de milioane de euro într-un oraș și nu reușește să comunice asta are o problemă - de comunicare, nu de bilanț. Îi lipsește nucleul de partid care să înțeleagă că prezența în spațiul public și apropierea de cetățean nu sunt cosmetică, ci meserie. Nu epatează. Iar în locul gol pe care îl lasă se instalează cusurgiii, aceiași care apasă mereu pe punctele nevralgice ale electoratului: dacă faci, de ce faci; dacă nu faci, de ce n-ai făcut. Politica de proximitate falsă bate, din păcate, munca tăcută.

Un "userist" ar mai spune că „efectul de scară” umflă tot clasamentul, că împărțind sume mari la populații mici fabrici lideri de hârtie. E adevărat. Dar nu anulează faptul brut: banii nu au venit singuri. Alte orașe, la fel de mari și la fel de îndreptățite, nu i-au adus. Turda i-a adus.

Așa că, până una-alta, să-i dăm cezarului ce-i al cezarului. Formula lui e simplă și greu de copiat: viziune, echipă, perseverență și o matematică neiertătoare care, de data asta, a lucrat în favoarea Turzii. Cât timp cusurgiii vorbesc, orașul se transformă vizibil. Am o singură intrebare: dacă transformarea aceasta va ajunge vreodată și în salariile oamenilor, nu doar în asfaltul de sub ei.