Se cuvine să lăudăm, cu plecăciune și admirație sinceră, profesionalismul fabulos al celor care, astăzi, în laboratoarele democrației românești, reușesc performanța de a transforma procesul de formare a unui guvern într-o licitație publică unde moneda de schimb sunt voturile, iar sarsanaua cu bani publici trece din mână-n mână ca la galantar. Tabloul este completat de Marian Neacșu, negociator-șef de la PSD, care și-a pus la bătaie întreg arsenalul de convingere, de la bomboana promisiunii până la amenințări cu "bulăul ", evident, totul sub îndrumarea luminată a lui Sorin Grindeanu, consilierul de taină și strateg de serviciu al președintelui țării.

Într-o țară în care președintele, cu glasul său format la Olimpiada Internațională a Discursului Politic Aerian, recita până mai ieri "Fără AUR!", surpriza sezonului e că, în prezent, versurile s-au schimbat: "Cu oricine, numai să iasă la număr!" Căci, nu-i așa, la nevoie, principiile se dovedesc elastice precum costumul de latex al democrației autohtone.

Negociatorii trimiși de Nicușor Dan să adune voturi pentru guvernul viitorului premier desemnat Veștea s-au abătut, pe rând, la toate tarabele scenei politice. Când UDMR, PNL și USR au anunțat cu aplomb că nu vor vota acest cabinet, băieții cu miloaga s-au reorientat rapid spre AUR, la fel de natural cum o muscă schimbă direcția când simte miros de dulceață.

Pe traseu n-a fost ocolită nici "șefa" Parlamentului, Anamaria Gavrilă, celebră în cercurile restrânse ale ridicolului, pentru aspirația de a fi "ministreasă la Externe". Spectacolul ar fi complet dacă ar apărea la pupitrul diplomației externe, silabisind și "ăăă"-ind la fiecare propoziție. De fapt, dacă ar exista vreo competiție pentru cel mai inedit recital de tăcere diplomatică, România ar avea mari șanse la podium.

Negociatorii lui Nicușor Dan pentru Veștea nu s-au limitat la tăvălitul pe la AUR. Vechiul obicei al "milogelii" i-a purtat și către Victor Ponta, omul cu trecutul și viitorul mereu la ofertă. Când nu ajung voturile la kilogram, începe traficul cu promisiuni de funcții și bănuți publici. Practic, dacă ar exista un târg de vechituri politice, probabil că acolo s-ar parafa mai repede protocolul.

Din informațiile apărute pe surse, colportorii liberali auto-intitulați puciști, Gorghiu, Thuma, Pauliuc, l-au instruit pe Veștea, premierul desemnat și util, să rostească la fiecare ieșire publică cifra magică: "Avem deja 40-50 de voturi din PNL." Suficient cât să întrețină iluzia de control, dar nu destul cât să oprească valul de milogeală pe la alți lideri politici. Întrebarea, perfect firească, rămâne: dacă numărul e real, de ce să mai bată la ușa lui Ponta cu pălăria-n mână?

Negocierile pentru guvernul Veștea implică toate partidele, pe fondul riscului de excludere din PNL

Poziția AUR față de propunerea guvernului Eugen Tomac

Potrivit surselor din partid, tehnica de negociere a oscilat între "bombonică" (adică promisiuni de funcții și bani) și amenințări sau șantaj, mereu cu mențiunea numelui președintelui Dan ca argument suprem. În fond, cine nu vrea să stea sub aripa protectoare a eternului salvator?

Între timp, puciștii se laudă cu o listă de "eliminați" din PNL, arătând că Ilie Bolojan, Ciucu, Motreanu și Leureanu sunt deja istorie. "Am pus mâna pe partid", ar fi mantra actuală, repetată la fiecare masă de negocieri, probabil cu aceeași naturalețe cu care se comandă ciorba la cantina Parlamentului. Mă rog, totul "în colaborare cu serviciile secrete ale lui Nicușor Dan", după cum ar susține aceiași strategi de cafenea politică.

Practic, România a ajuns să fie administrată de o gașcă de alergători brownieni, negociatori de ocazie ce se ciocnesc pe holurile puterii, fiecare cu lista lui de promisiuni, amenințări și bagaje de influență. Imaginea aceasta grotescă ar putea trece drept un episod dintr-un serial de desene animate, dacă n-ar fi vorba de miliarde de euro pierdute, bani europeni care ar fi trebuit să ajungă în autostrăzi, spitale, infrastructură feroviară sau urbană.

Cine pierde? Un răspuns cât se poate de simplu și trist: noi, contribuabilii care privim la acest spectacol fără bilet, dar cu portofelul la vedere. Sumele vehiculate, miliarde de euro, sunt aceleași care, potrivit planurilor inițiale, ar fi trebuit să transforme infrastructura țării. În schimb, au fost transformate în mize de târguială între taberele de negociatori, fiecare mai priceput la aruncatul vinei decât la administrarea fondurilor publice.

În tot acest timp, președintele olimpic privește scena cu același aer de desene animate, schimbând poezia de la "Fără AUR!" la "Oricine, numai să miște ceva!" Parcă nici nu mai contează cine semnează ordonanțele, atâta vreme cât rețeta rămâne aceeași: promisiuni la kilogram, funcții la ofertă și amenințări la pachet pentru cine nu pricepe regula jocului.

Vinovații principali? Grindeanu de la PSD, Simion de la AUR, totul sub bagheta magică a președintelui Nicușor Dan și bine-nțeles pesediștii din PNL. Pentru cine încă mai speră la transparență, meritocrație sau vreo urmă de bun simț, lista asta este ca o glumă proastă repetată până la saturație.

Cine va plăti factura? Întrebarea e pusă retoric, dar răspunsul îl știe orice cetățean prins între scumpiri, promisiuni și iluzii: tot noi. Cu alte cuvinte, mizeria totală din culisele negocierilor se transferă direct în nota de plată a celor care încă mai cred că statul e al tuturor, nu doar al celor care știu să bată la uși cu lista de promisiuni și amenințări.