Adm. Giuseppe Cavo Dragone, comandantul militar al NATO, s-a adresat recent oficialilor din domeniul apărării și securității din Singapore, arătând riscurile strategice generate de transformarea dependențelor economice în arme. El a menționat utilizarea de către Iran a Strâmtorii Hormuz ca exemplu elocvent de cum pozițiile geografice pot fi exploatate ca arme economice.

„Transformarea dependențelor economice în arme este o preocupare tot mai mare”, a spus Cavo Dragone, arătând necesitatea cooperării între militari, guverne și industrie pentru a combate aceste amenințări. Închiderea Strâmtorii Hormuz de către Iran a reprezentat o problemă geopolitică ă, deoarece aceasta servește ca un punct critic pentru livrările globale de petrol. Acordul de încetare a focului a redus temporar tensiunile, dar un acord durabil pentru redeschiderea strâmtorii rămâne evaziv.

Între timp, țările explorează alternative pentru a reduce dependența de această cale navigabilă importantă, cum ar fi construirea de noi conducte și dezvoltarea de rute alternative de export. Statele Unite au folosit istoric dominanța dolarului pentru a exercita presiuni asupra națiunilor rivale, impunând sancțiuni ca mijloc de control. În mod similar, China și-a folosit controlul asupra mineralelor critice, necesare pentru semiconductori și motoare de avioane, pentru a obține concesii de la alte națiuni.

Acest control a avut un impact deosebit asupra țărilor precum Japonia, care a încercat să-și reducă dependența de elementele rare ale Chinei încă din 2010. Eforturile de diversificare a surselor de minerale critice au fost lente, cu SUA, Europa și Japonia investind miliarde în operațiuni miniere în afara Chinei, inclusiv în SUA, Malaezia și Australia. Cu toate acestea, progresul a fost împiedicat de lipsa sprijinului guvernamental, potrivit minerilor implicați în aceste eforturi.

Elicopter Apache american doborât pe fondul tensiunilor crescânde în Strâmtoarea Hormuz

Nicușor Dan cere NATO să analizeze amenințarea dronelor maritime după explozia de la Constanța

Provocările construirii unei reziliențe economice sunt amplificate de costurile ridicate și timpul necesar pentru implementarea acestor schimbări. Gaurav Ganguly de la Moody's Analytics a notat: „Ne-au luat decenii de cooperare pentru a construi aceste interdependențe, iar dezmembrarea lor este cu adevărat, cu adevărat dificilă”. Influența Chinei în lanțul global de aprovizionare a fost resimțită și în sectorul semiconductorilor, unde controalele la export ale SUA au limitat accesul Chinei la cipuri avansate necesare pentru dezvoltarea modelelor AI.

În ciuda acestor provocări, China investește masiv în industria sa de cipuri interne pentru a ocoli aceste restricții. Roland Rajah de la Lowy Institute a ridicat o întrebare critică: „Întrebarea cheie este dacă guvernele au capacitatea de a urmări reziliența economică fără a impune costuri economice excesive.” Echilibrul între reducerea dependenței de puncte strategice precum Strâmtoarea Hormuz și evitarea noilor dependențe este delicat și complex.

Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite caută actual să ocolească Strâmtoarea Hormuz dezvoltând infrastructura de conducte, dar aceste eforturi se confruntă cu limitări din cauza conflictelor regionale și a constrângerilor de capacitate. Conflictul din Yemen, de exemplu, a întârziat proiectele de conducte menite să ocolească Hormuz. Abraham Newman de la Universitatea Georgetown a avertizat că țările trebuie să evite schimbarea unei dependențe cu alta atunci când încearcă să reducă riscurile asociate cu punctele strategice.

Drumul către reziliența economică necesită planificare atentă și cooperare internațională pentru a asigura stabilitatea în sistemul de comerț global.