Bestiile in uniformă

Opt polițiști de la Secția 16 București au fost condamnați definitiv pentru lipsire de libertate și tortură după agresarea a doi tineri care le-au reproșat că nu purtau mască, într-o noapte din vara anului 2020. Curtea de Apel București a redus pedepsele stabilite inițial de Tribunalul București, invocând prescripția pentru unele fapte și circumstanțe atenuante. Cea mai mare pedeapsă, 5 ani și 8 luni de închisoare, a primit-o Viorel Constantin Șeicaru, fost lider sindical al polițiștilor. Patru dintre inculpați vor executa sentința, ceilalți patru rămân sub supraveghere, cu suspendare.

Faptele au avut loc în noaptea de 31 august spre 1 septembrie 2020, în plină pandemie, pe Calea Șerban Vodă. Potrivit rechizitoriului, doi tineri au atras atenția polițiștilor că nu respectă obligația legală de a purta mască. Reacția forțelor de ordine a fost să-i imobilizeze fără a se prezenta și fără a le cere actele, să-i încătușeze și să-i transporte cu autospeciala. Unul dintre tineri a fost lovit cu pumnii, conform anchetatorilor, apoi dus pe un teren viran din zona Drumului Dealul Armanului, unde a fost bătut din nou și umilit: unul dintre polițiști ar fi urinat pe victimă. Acuzațiile nu vin dintr-un roman de secol XIX, ci dintr-un dosar penal cu probe și martori, într-o capitală europeană în 2020.

Procesul a durat aproape patru ani. În primă instanță, Tribunalul București a stabilit pedepse care, pentru Șeicaru, ajungeau la 9 ani și 4 luni de închisoare. Curtea de Apel a redus aceste pedepse: pentru lipsire de libertate, de la 5 ani la 3 ani și 6 luni; pentru tortură, de la 6 ani la 3 ani și 6 luni; pentru instigare la lipsire de libertate, de la 4 ani la 3 ani. Instanța a invocat prescripția penală pentru acuzația de purtare abuzivă și a încetat procesul pentru această faptă. Decizia penală nr. 1417/A din 29 septembrie 2026, publicată pe portalul instanțelor, arată că reducerea s-a făcut în temeiul regulilor privind concursul de infracțiuni și a circumstanțelor atenuante.

Șeicaru nu va putea fi ales în autoritățile publice și nu va mai putea ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat timp de trei ani după executarea pedepsei. Aceeași interdicție s-a aplicat tuturor condamnaților, pe durate stabilite individual. Instanța a motivat că, fiind coordonatorul echipei, Șeicaru „trebuia și putea să împiedice activitatea infracțională, prin aplicarea corectă a legii”.

Pedepsele celorlalți agenți au fost, de asemenea, diminuate. Lupu Viorel Răzvan a primit 2 ani și 6 luni de închisoare, față de 4 ani la fond, pentru lipsire de libertate și tortură, fără suspendare. Nine Dorin a fost condamnat la 3 ani și 10 luni, cu executare, după ce Tribunalul îi stabilise 6 ani și 6 luni. Radu Mihai Patrik Alexandru a primit 2 ani, 5 luni și 10 zile, dar nu va merge la închisoare: instanța a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe trei ani, reținând o circumstanță atenuantă judiciară.

Procurorul Bucurică, prins la Ghermănești după ce a fugit din instanță cu mandat de arestare

Frații Tate arestați la Miami la cererea Marii Britanii

Stancu Elisabeta Valentina, acuzată de complicitate la tortură și lipsire de libertate, a scăpat de acuzația de fals intelectual pe motiv de prescripție și a primit 2 ani și 6 luni, după reducerea de la 6 ani. Și în cazul lui Buhă, fostă Turcu, Beatrice Alexandra, pedeapsa este de 2 ani, 5 luni și 10 zile cu suspendare. Pentru Răzvan Ștefan Piticu, condamnarea pentru lipsire de libertate a fost redusă la 2 ani, iar perioada de muncă neremunerată a scăzut la 60 de zile. Irina Elena Gogoașe a obținut reducerea pedepsei la un an și 6 luni, cu suspendare și termen de supraveghere de doi ani.

Toți agenții condamnați cu suspendare trebuie să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, conform Codului penal. Interdicția de a ocupa funcții publice rămâne și în cazul lor, deși, în absența executării efective a pedepsei, această sancțiune administrativă nu repară prejudiciul moral produs instituției Poliției Române.

Justificarea judecătorilor pentru reducerea pedepselor se bazează pe prescripția răspunderii penale pentru unele fapte, dar și pe circumstanțele atenuante reținute pentru unii inculpați. Argumentul adversarilor acestei decizii este clar: reducerea pedepselor și suspendarea executării în cazuri de tortură și lipsire de libertate subminează încrederea publicului în statul de drept. E greu de contrazis această poziție, când victimele au fost nu doar private de libertate, ci și umilite și bătute de agenți ai statului, într-un context în care legea era invocată pentru a justifica orice restricție.

Cel mai serios argument în favoarea reducerii pedepselor ține de aplicarea strictă a legii penale: dacă o faptă s-a prescris, judecătorul nu poate ignora termenul legal, chiar dacă fapta revoltă moral. Aceasta nu scuză însă lentoarea sistemului judiciar, care a permis ca faptele să se prescrie, nici lipsa de reacție instituțională din partea Poliției Române. În patru ani, niciun oficial nu a ieșit public să recunoască existența unei culturi a abuzului în unele secții, nici să anunțe măsuri reale de prevenire.

În dosarul Secției 16, nu vorbim de „excepții” sau de „mere stricate”, ci de un sistem care, lăsat de capul lui, produce bestii în uniformă. Faptul că liderul sindical a fost condamnat nu e o victorie a reformei, ci dovada că poliția nu se poate reforma singură. Când justiția reduce pedepsele pentru tortură și lipsire de libertate, dar tăcerea instituțională persistă, mesajul transmis e unul singur: statul preferă să-și salveze imaginea, nu să-și protejeze cetățenii.

Rămâne ca trauma celor doi tineri să fie rejudecată pe latura civilă, după decizia Curții de Apel București. Prejudiciul moral, însă, nu poate fi redus prin nicio sentință, nici măcar cu suspendare.