Kirilo Budanov, șeful serviciului de informații militare al Ucrainei (HUR), a răspuns scurt la întrebarea dacă Kievul are propria structură de elită pentru localizarea și pedepsirea criminalilor de război ruși oriunde în lume: „Există deja". Fără nuanțe, fără ambiguități. Declarația confirmă ceea ce serviciile occidentale de intelligence bănuiau de peste un an: Ucraina nu mai așteaptă verdictele tribunalelor internaționale. A trecut la ofensivă, cu metode care amintesc de Mossad-ul israelian, operațiuni clandestine, filaje, neutralizări țintite.

Eliminarea unor comandanți militari ruși implicați în agresiunea din Donbas, dispariția unor propagandiști cu profil înalt, seria de sabotaje împotriva infrastructurii logistice rusești din Crimeea și Belgorod, toate poartă amprenta unei structuri care nu răspunde la logica birocratică a tribunalelor internaționale, ci la o doctrină de justiție asimetrică. Adversarii Kievului știu acum că nu mai sunt intangibili, nici măcar la mii de kilometri de linia frontului. Operațiunile au fost prea precise, prea bine sincronizate pentru a fi puse pe seama norocului.

Există în comunitatea occidentală de intelligence, de cel puțin un an, suspiciunea că Ucraina și-a dezvoltat o rețea proprie de execuție și sabotaj, direct coordonată de serviciile speciale. Budanov a confirmat-o public. Gestul arată că, pentru Kiev, războiul nu se joacă doar pe front, ci și în umbra serviciilor. Justiția nu mai poate fi oprită la graniță.

Budanov avertizează: criza cu Polonia nu a atins apogeul, iar Ucraina riscă izolarea

Sportul și războiul: de ce nu avem nevoie de steagul Rusiei la Cluj

Argumentul adversarului cel mai serios: astfel de acțiuni riscă să decredibilizeze cauza ucraineană în ochii partenerilor occidentali, care au investit miliarde de euro în sprijin militar și umanitar. Ucraina ar putea fi percepută ca un actor care ignoră normele internaționale, ceea ce ar alimenta propaganda rusă despre „statul eșuat" sau „regimul terorist de la Kiev". Temerea e validă, mai ales când operațiunile de tip Mossad devin subiect de presă. Dar realitatea de pe teren arată că, fără astfel de instrumente, Ucraina ar rămâne la mâna unui sistem internațional lent și adesea ineficient, incapabil să livreze dreptate pentru victimele războiului.

Nu e prima dată când statele aflate sub amenințare existențială recurg la astfel de practici. Israelul a construit Mossad-ul tocmai pentru a-și proteja cetățenii dincolo de frontiere, când tribunalele nu ofereau garanții. SUA a folosit CIA pentru neutralizarea liderilor Al Qaeda, fără să aștepte decizii ONU. Diferența, în cazul Ucrainei, constă în faptul că structura sa de execuție a apărut într-un context de război convențional, nu de conflict hibrid sau antiterorist. Asta complică ecuația morală și juridică, dar nu anulează necesitatea.

Cine câștigă? Aparatul de securitate ucrainean, care își extinde raza de acțiune și demonstrează adversarilor că orice acțiune împotriva Ucrainei poate avea consecințe directe, rapide și letale. Moralul societății ucrainene, care vede că statul nu stă pasiv la masacrul din Bucea sau la deportările din Mariupol, ci răspunde cu aceeași monedă. Pierd, însă, normele internaționale, pe care Rusia le-a încălcat oricum, dar pe care Ucraina pretinde că le apără.

Faptul că Budanov a confirmat public existența acestui „Mossad ucrainean" arată că, din perspectivă ucraineană, justiția nu mai poate fi oprită la graniță. Și că, pentru Kiev, războiul nu se joacă doar pe front, ci și în umbra serviciilor.