Limba română pierde dialectele regionale, dar câștigă 200 de anglicisme pe an

Pe 31 august, România marchează Ziua Limbii Române, prilej în care istoricul Adrian Cioroianu, scriitoarea Doina Ruști, artistul Dan Perjovschi și scriitorul Varujan Vosganian au dezbătut soarta identității lingvistice a țării. Limba română, cu fundație latină, a absorbit influențe franceze acum un secol, engleze după 1989, iar acum, în era rețelelor sociale, integrează abrevieri, emoji-uri și sute de anglicisme anual în dicționarul oficial. Disputa centrală: această avalanșă de cuvinte noi este degradare sau evoluție firească?

Cioroianu consideră pierderea regionalismelor inevitabilă. "Toate limbile trec prin asta", a declarat istoricul, prezicând că în două milenii numărul limbilor vorbite pe planetă va scădea dramatic. Ruști, dimpotrivă, vede în dialectele regionale rezervoare lingvistice pe care literatura le poate exploata, exact cum Caragiale a popularizat cuvântul "Paști", împrumutat din Transilvania, sau cum Sadoveanu a adus în proză termeni din Moldova. Perjovschi deplânge uniformizarea: "Viața contemporană, dominată de branduri și tehnologie, nivelează limbajul. Vorbim toți la fel pentru că trăim la fel." Vosganian aduce un exemplu concret: doar 5% dintre descendenții supraviețuitorilor genocidului armean din România mai vorbesc armeana, deși armenii din Moldova și-au păstrat limba prin izolare secole la rând. "Migrația și relațiile diversificate erodează particularitățile", a spus el.

În licee, Cioroianu propune includerea cronicarilor Costin și Ureche în manuale, argumentând că textele lor sunt necesar pentru înțelegerea limbii vechi românești. Sugestia sa: scriitori contemporani să rescrie aceste cronici în limbaj accesibil adolescenților, similar adaptărilor moderne ale lui Shakespeare. Ruști nu contestă valoarea cronicarilor, dar atrage atenția că elevii nu citesc nici măcar proza lui Rebreanu, problema nu e curriculum-ul, ci lipsa obiceiului de lectură.

Jargonul corporatist și influența inteligenței artificiale asupra scrierii au generat, de asemenea, îngrijorare. Cioroianu minimalizează: "Fiecare generație are jargonul ei, care dispare odată cu ea." Ruști confirmă: "Limbajul specializat a existat întotdeauna, medicii, juriștii, meșteșugarii aveau termeni proprii. Impactul pe termen lung e minim." Perjovschi, totuși, se teme de jargonul instituțional: "Când vorbești ca o instituție, nu mai gândești ca om." Vosganian nu vede o amenințare: "Jargonul e instrument de comunicare ocupațională, nu contaminează limba literară."

Dialectele regionale dispar în ritm accelerat. Cioroianu a observat că tinerii din Ardeal nu mai folosesc construcții specifice transilvănene, iar moldovenii din orașele mari vorbesc o română standardizată, lipsită de particularitățile care îi deosebeau acum trei decenii. Ruști atribuie fenomenul televiziunii și internetului: "Copiii ascultă aceeași română neutră pe YouTube, indiferent dacă sunt din Botoșani sau Timișoara." Perjovschi adaugă: "Brandurile globale ne-au furat vocabularul. Spunem 'coffee' în loc de 'cafea' pentru că Starbucks sună mai cool decât Nea Vasile de la colț."

Pensionarii cu venituri sub 3.000 lei primesc până la 500 lei în decembrie

Parlamentul reia lucrările fără guvern, PSD cere acord pe zece priorități

Vosganian a adus în discuție cazul armeană ca avertisment. Armenii din România, deși au menținut o comunitate vie cultural, au pierdut limba în doar patru generații. "În 1915, toți vorbeau armeana. Acum, doar bătrânii din câteva familii. Limba dispare când nu mai e necesară pentru supraviețuire socială." Cioroianu a contracarat: "Româna nu riscă dispariția, dar riscă banalitatea. Dacă tot ce citim e tradus din engleză și tot ce scriem e influențat de AI, limba devine funcțională, nu expresivă."

Ruști a arătat rolul literaturii în păstrarea bogăției lingvistice. "Caragiale n-a inventat cuvinte, le-a adunat din stradă și le-a pus pe hârtie. Scriitorii buni fac asta: salvează limba vie, nu limba academică." Perjovschi a fost mai pesimist: "Arta vizuală poate supraviețui fără cuvinte. Literatura nu. Dacă limba se uniformizează, literatura românească devine traducere din engleză în română, chiar dacă autorul e român."

Cioroianu a propus o soluție pragmatică: "Să nu ne temem de cuvinte noi, dar să nu uităm pe cele vechi. Dicționarul poate crește, dar memoria colectivă trebuie să rămână activă." Ruști a insistat pe educație: "Copiii trebuie să citească Eminescu nu ca pe o corvoadă, ci ca pe o descoperire. Dacă profesorii predau limba ca pe o regulă moartă, elevii o vor trata ca pe matematica, necesară, dar plictisitoare." Vosganian a încheiat: "Limba e vie atâta timp cât oamenii o folosesc pentru a spune lucruri noi. Când devii repetitiv, limba moare, chiar dacă vorbitorii ei trăiesc."

În 2024, Dicționarul Explicativ al Limbii Române a inclus peste 200 de termeni noi, majoritatea anglicisme legate de tehnologie și afaceri. Cioroianu nu vede asta ca o tragedie: "Latina a împrumutat din greacă, franceza din italiană, engleza din toată lumea. Împrumutul e semn de vitalitate, nu de slăbiciune." Ruști a adăugat: "Problema nu e că spunem 'laptop', ci că nu mai știm să spunem 'dor' în zece feluri diferite, cum știa Eminescu." Perjovschi a ironizat: "Peste cincizeci de ani, o să avem un cuvânt românesc pentru 'emoji', dar n-o să mai avem cuvânt pentru 'jale'."

Limba română continuă să se transforme, prinsă între moștenirea latină și presiunea globalizării. Dialectele regionale se estompează, jargonul corporatist se infiltrează, iar inteligența artificială standardizează scrierea. Totuși, Cioroianu, Ruști, Perjovschi și Vosganian au convenit asupra unui lucru: limba supraviețuiește nu prin conservare rigidă, ci prin uz creativ. Întrebarea rămâne dacă generațiile viitoare vor avea ce să spună în această limbă, și dacă vor mai ști cum s-o spună frumos.