27% dintre americani au rupt legătura cu rude, dar decizia vine după ani de tensiuni

Peste un sfert dintre adulții americani nu mai vorbesc cu cel puțin o rudă apropiată, arată datele din ultimii ani. Un studiu din 2020 consemnează că 27% dintre americani au rupt legătura cu un membru al familiei, iar cercetări din 2022 indică că 26% sunt înstrăinați de tată și 6% de mamă.

Rin Reczek, cercetătoare la Ohio State University, a intervievat 68 de adulți care au trecut prin înstrăinare. Mulți au avut copilării dificile sau au suferit abuzuri, dar motivele pentru care au rupt legătura nu țin doar de trecut. Reczek a constatat că rupturile se concentrează pe relațiile actuale dintre adulți, conflicte repetate, tensiuni nerezolvate, viziuni incompatibile despre ce înseamnă familia.

Psihologul Laura Găvan explică că adulții aduc în relațiile de familie întregul istoric emoțional și rolurile fixate în copilărie. "Adulții își poartă istoricul emoțional și rolurile din copilărie în relațiile de familie.," a spus Găvan. Relațiile dintre frați, de pildă, poartă amprenta experiențelor timpurii de comparație și competiție. Părinții creează, adesea fără intenție, roluri diferite pentru copii: responsabilul, rebelul, cel sensibil. Aceste roluri persistă în viața adultă și se reactivează în interacțiunile de familie.

Copiii noștri sunt oglinda noastră

Jumătate din angajații din România economisesc lunar, dar 42% pun deoparte mai puțin decât anul trecut

Cercetarea lui Reczek evidențiază două viziuni despre familie: una bazată pe datorie și alta pe respect reciproc și sprijin. Traumele din copilărie, chiar subtile, invalidare repetată, critică constantă, iubire condiționată, afectează dezvoltarea emoțională. Ruptura apare adesea când persoana pune respectul de sine mai presus de obligația de sânge.

Familia percepe decizia ca bruscă, dar pentru cel care o ia e rezultatul unei acumulări îndelungate. Înstrăinarea nu e nici sănătoasă, nici nesănătoasă în sine. E protectoare dacă tentativele de reparare au eșuat și interacțiunile rămân dăunătoare; legăturile de sânge singure nu justifică menținerea unei relații distructive. Dar poate fi și evitare, o modalitate de a ocoli situații dificile fără să încerci schimbarea.

Independența adultă schimbă dinamica puterii în familie. Adulții au resurse să stabilească limite pe care nu le puteau impune în copilărie. Psihoterapia sau devenirea părinte declanșează adesea reevaluarea relațiilor. Mulți adulți înstrăinați construiesc noi relații apropiate în afara familiei.

Nu fiecare conflict justifică tăierea legăturilor. Relațiile mature cer toleranță. Înainte de o înstrăinare definitivă, specialiștii recomandă întrebarea: am încercat să schimb ceva sau doar am îndurat?